Burduful vântului când pleznește
lăstărește urmași de vânt
care împing în vele nuvele,
desfundă-n păduri crăpături
și adună apele norilor
în poalele zorilor.

Din hățișuri descalță sudalme,
pe fluturi îi face să bată din palme,
oftează cu susurul apelor
dansând pe pianele clapelor.

Întoarce punctele cardinale
cu fața și ochii la soare,
scrie cu păsări călătoare în cârduri
amintiri de anotimpuri și gânduri.

Dezleagă brâul fiicelor grâului
de corsetul zăbalei și hățurile frâului;
după ce își deșartă burduful și tolba
așteaptă înfrigurat, ca și soldații, solda.

Dar bate iar vântul prin punga lui goală,
atuncea soldații de vânt se răscoală;
încep a scutura anii și lunile,
stârnind la capătul lumii furtunile.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website