Ar fi putut să vină peste noi
vremuri de împăcare ,
dar n-au venit;
în loc să ne urâm, ar trebui
să ne iubim și să ne îmbrățișăm,
să ne iertăm și să binecuvântăm
că suntem copii aceleeași țară-mamă
și aceluiași pământ-tată.

Am fost prea ocupați să ne războim,
să ne sfâșiem, frate cu frate,
în loc să fim mai buni;
am fost și rămânem nebuni
dacă nu ne împăcăm,
dacă nu ne iubim,
dacă nu ne rugăm.

Am putea fi împreunâ puternici
și egali unul cu celălalt,
am putea răsturna munții
și apropia apele pentru a fi laolaltă,
am putea fi ai noștri și nu ai nimănui.

Și încă se poate să-mi fii iarăși frate,
să-ți fiu tată și fiu;
încă nu-i târziu atâta vreme
cât încă suntem vii
și ne putem elibera
de păcatul și boala de-a nu ne ierta.

De aceea mă scriu și mă trimit ție,
smerindu-mă, pocăindu-mă;
citește-mă cum și eu te citesc,
iubește-mă cum și eu te iubesc,
așa cum a iubit Isus:
iertând nu o dată, nu de șapte ori;
de șaptezeci de ori câte șapte.

Haideți să fim buni,
căci Dumnezeu este bun;
haideți să fim drepți,
căci Dumnezeu este drept;
haideți să fim până mai suntem
căci viețile noastre se trec
atât de repede;
cu ce ne alegem, dacă nu am ales iubirea?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website