Mă doare țara,
de la unghia ei încarnată
până la carnea-i biciuită
și trasă pe roată
o dată și încă o dată,
pe aceeași scenă a aceleași lumi
de oameni nebuni.

Mă doare țara mea că nu-i a mea
și nici a ei, ci a oricui
o terfelește în noroi
cum ar fi țara nimănui.

S-a-mpovărat cu datorii, e de vânzare,
vinde bătrâni, vinde copii peste hotare
și chiar hotarele și le-a înstrăinat
așa cum viața-și risipește omul beat.

Poate-a uitat să se aleagă ea, pe ea;
ia, Doamne, rana și ne-o leagă
și fără cu ea un legământ
că-n inimă va fi să-i curgă sânge sfânt.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website