Călătoream împreună cu lumina,
ea, cu viteza ei,
eu, cu viteza gândului;
din când în când ne opream
să ne așteptam unul pe altul
să vorbim de Acela
care ne-a făcut pe amândoi.

Atunci îngenuncheam împreună
și ne rugam, și, după fiecare rugăciune
El ni se arăta și vorbea cu noi așa cum vorbește
un tată cu pruncii lui.

Ne-a învățat să locuim unul în altul
și să iubim așa cum iubește El,
căci Numele Lui este dragoste.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website