Războiul a început:
se trage cu obuze de cuvinte
din tranșee rătăcite de minte;
în loc de adăpost de rugăciuni
se trage, in rafale, cu minciuni.

Zilele-și crapă crepusculul tulbure,
praful din drum e praful de pulbere,
împăciuitorii lumii se iau la gâlceavă,
în tratatele de pace se toarnă otravă.

Zilele senine s-au făcut șenile
strivind în lumină curcubeie fragile;
dacă înmuguresc stindarde timide de pace,
le zdernțuiesc furtuni de gheață opace.

Întotdeauna, soldații sunt nevinovații,
trimiși înainte să moară a doua oară:
o dată pentru dreptatea numită nebunie,
a doua oară, pentru lumea ce n-o să mai fie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website