PAGINI

Categorii

Se-nghesuie ace de vânt
să-i coase pe nori laolaltă,
să-i scuture-apoi pe pământ
că firul de iarbă tresaltă.

Tot ace de vânturi tivesc
în margini de frunze, balade,
și-n scorburi ascunse scobesc
palate cu bolți și arcade.

Când acele vântului cresc
și poartă hamilde pe umăr,
în lume furtuni se pornesc
iar eu nu mai pot să le număr.

Când ace de vânturi ucid
cu lănci ascuțite și “suliți”
zăvoarele lumii se-nchid
și nimeni nu iese pe “uliți”.

La ușă când bate furtuna
cu ace de vânturi turbate,
e semn că: din spini e cununa
și crucea se poartă în spate.

E vremea-mblânzirii furtunii,
e vremea pășirii pe ape,
sunt vremi de trezire a lumii
când apele curg să adape.

Nici un comentariu existent inca.