Infinit finit, cariat și știrbit,
Cât mai ai de trăit din nadir în zenit?
Și în ce îți măsori înnodatele sfori,
Între capăt de pod și-ntersecții de nod?

Intersecții de gânduri îngrădite de scânduri
Vă treziți veghetorii să adulmece norii
Nu cumva să îndoaie asudare de ploaie
Scurgând soarele ud dinspre nord înspre sud.

Sub bandaj de-ascultări, răzvrătitele mări
Potolindu-și mânia s-au supus lui Mesia;
De atuncea, corăbii, însoțite de vrăbii,
În supunerea firii trag la malul iubirii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website