Prețuiesc apele care se trag din izvorul,
care coboară din munte spre a se smeri;
se lovesc de stânci și de pietre
pentru a rămâne curate,
mângâie albii ca pe niște leagăne
și, în cascade, arcuiesc lumina în curcubeu.

Prețuiesc apele cu izvoare în nori
și guri de vărsare în rădăcini
și pe cele care se urcă, prin seve, în fructe,
prețuiesc apele care se coboară în fântâni
pentru că acolo, în pământ, e cerul lor.

Prețuiesc apele vii care vin de la Hristos
pentru că ele sunt cuvinte și viață
și curg în marea veșniciei,
acolo unde valurile sunt aripi de îngeri.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website