Ni s-a rânduit o vreme
S-o avem sub stăpânire
Între albii de blesteme
Și chemarea la iubire.

Dacă împlântăm stindarde
În plămâni de metereze,
Focul luptelor va arde
Stâlpi de garduri în proteze.

De sub săbii de lumină,
Despletită-n curcubeu,
Călăuzirea divină
Vine de la Dumnezeu.

Ni se “rânduie” o vreme,
Oare cu ea ce vom face?
Doamne! Lasă peste oameni
Binecuvântări de pace!

Și peste inimi de piatră
Și peste trupuri de lut;
Doamne, încă ne mai iartă
Dacă iarăși Te-am pierdut.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website