Se făcea că timpul mergea înapoia omului,
mereu cu un pas de vreme în urmă,
docil și supus, blând și smerit,
tăcând adânc, adulmecând
distanța care mai era
între umbra lui și cea a omului.

Și se făcea că la primul popas
omul și timpul au făcut rocadă;
și, de aici înainte, omul călătorea
în afara timpului și a spațiului
pentru că se făcuseră sul,
ca o carte, numită veșnicie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website