Ce vină are drumul de încălțămintea tocită?
cine va judeca divorțul dintre ramură și frunză?
cu ce greșesc norii că își îmbracă ploile în fulgi?

De ce sunt atât de mari distanțele între stele,
nu cumva pentru a putea călători doar lumina între ele?
nu cumva pentru că nu am pornit la drum,
chiar acum?

Se ridică dimineața soarele pe cer
pentru a putea ajunge să-și admire apusul;
nu, nici peste noapte nu doarme;
încovoaie bolta pe care stelele să răsară
înaintea noului său răsărit.

E dat pământului să se spele cu bobii de rouă
iar cerului cu bobii de stele ,
ploilor li-i dat să se spele cu ele;
omul e chemat să se spele de păcate
cu sângele Celui care S-a spălat cu cer.

Ce rost are fiecare clipă care vine și trece
și care se declară a fi timp,
iar la urmă oamenii mor?
mi-e dor de timpul prezentul continuu
care o să “vie”
și care o să se declare veșnicie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website