Să construim adevărul din cuvinte!

În temelie să fie Cuvântul

care a fost de la început,

apoi pe el vom pune

cuvintele de înțelepciune

și cele care se smeresc,

pe cele care iubesc,

cuvinte care tac și fac.

Avem nevoie de cuvinte

care să mângâie și cuvinte-pâlnie

prin care să curgă clepsidra timpului

cu învățăturile lui bune;

avem nevoie de cuvinte-cărbune

care să ardă buzele mincinoase, până la oase.

Să punem în zidire cuvinte mărturii,

cuvinte care poruncesc furtunilor să tacă

și apei să se prefacă în vin,

cele care tămăduiesc până și leproșii

și despică în două mările roșii.

În ferestre vom pune cuvinte care fac lumină

și pe cele de ascultare

de marea trimitere și marea chemare,

cuvintele prorocite și împlinite

și niciodată cuvinte ciobite și cuvinte cioplite,

niciun cuvânt sfânt să nu se risipească

și niciunul din Scriptură să nu lipsească.

În poarta întrării să punem cuvintele binecuvântării,

iar la poarta de ieșire, cuvinte de mireasă și mire,

din cea mai înaltă iubire

între Fiul omului și omul devenit fiu de Dumnezeu.

La urmă, în față va merge Păstorul;

El trage zăvorul să intre,

și El, și a Sale cuvinte;

apoi se așează în odaia de sus, la cină,

și-n casă se face lumină.

Să zidim adevărul pe stâncă

din cuvinte sub formă de inimă și rugăciuni,

începând din genuni,

așa cum Dumnezeu a zidit cerurile și pământul

pentru că la început a fost Cuvântul.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website