Mi-e dor de izvoare cu apele vii,

Când ele țâșnesc din coapsă de stâncă,

Mi-e foame de mana culeasă-n pustii,

De drum pe sub marea adâncă.

Mi-e dor de un Moise și rugul aprins,

De legea săpată în table de piatră

Mi-e dor de chivotul de îngeri atins

Trecând Iordanul când fiarele latră.

Ajungă Iona la porți de Ninive

Iar chitul flămând să nu-l mai înghită

Corăbii pierdute pe mări, în derive,

S-ajungă la mare-mblânzită.

Mi-e dor să văd șchiopii că umblă,

Pe surd să îl știu că aude,

În stâlpul de nor fie umbră,

Iar roua sărute cu buzele-i ude.

Tânjesc după mersul pe mări întărite

Și după năvodul cu pește prea plin

Tânjesc să împart din coșuri cu pite

Iar mana din cer, paharul cu vin.

Tânjesc după pești și pâini înmulțite

Când gloata de oameni e iarăși flămândă,

Să tacă furtuna de mări răzvrătite,

Să tremure demoni sub umbre la pândă.

Împart vindecări din predici pe munte

Și vin în carafe la nunta din Cana

Aș vrea curcubeul să facă o punte,

Păstori, cât și îngeri, să cânte osana.

Las ușa deschisă odăii de sus

Căci vinul și pâinea-s pe masă;

La cina de taină se-așează Isus

Și-Și cheamă copii acasă.

Eu urc Dolorosa pe trepte-asudate,

Miroase a bici și coroană de spini;

Tâlhari osândiți duc crucea în spate

Iar crucile noastre le poart-un străin.

Sub lespezi, morminte îngroape doar moarte,

Satana e prins și-n lanțuri legat

Iar piatra pieirii s-a dat la o parte

Și oamenii cântă: “Hristos a-nviat”!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website