PAGINI

Categorii

Se frământă oceanele și mările

și corăbiile își descălță velele

și le împăturesc precum țăranii obielele.

Se frământă norii și cerul

înfiorând în măruntaie eterul

și trag în potopuri cu fulgere

cum ar trage mulgătorii de ugere.

În albii de râuri se nasc frământări

iar pietrele-aprind lumânări

să afle izvorul vărsarea

când tot mai departe e marea.

Ce mari frământări își clatină vântul

schimbându-și în scorburi veșmântul

când piaptăn cu dinții de nuri

și-l trece prin păr de păduri.

Deșerturi, în zbaterea lumii învinse

adună în dune nisipuri încinse;

frământă pământul vârtej de tornade

căci inima lumii încinse îl arde.

Dar cel mai puternic frâmântă păcatul

înaltul și-adâncul, lungimea și latul;

de-aceea furtuna se stinge-n iubire,

în duh de blândețe și duh de smerire

De-aceea, prin sânge și jertfă de Miel,

în inimi curate furtunile pier,

și-atunci infinitul cu cerul senin

va pune pe masă și pâine și vin.

Nici un comentariu existent inca.