Cerul este populat:

acolo își au norii casele,

acolo locuiesc ploile și zăpezile

vizitate până la întrare de păsări călătoare.

E multă mișcare acolo

și multe umblete

căci se aud deseori tunete

și de acolo pornesc fulgere

racordând pământul la scurgere.

Populații de stele, în cer, se adună

să vadă răsăritul de soare

și apusul de lună,

apoi, peste zi se ascund

într-un infinit rotund de rotund.

Și nu se mai văd,

cum nu se văd îngerii

nici duhurile slujitoare

Celui care ține pământul în picioare.

A fost curățit cerul de îngeri căzuți

dar pune sub lacăt pe surzi și pe muți

ce vând pe arginți rugăciuni

în târguri și bâlciuri de deșărtăciuni.

Cerul este locuit de oameni

de dincolo de timpuri,

de dincolo de vremi;

să nu te temi și să nu te îndoiești:

și tu, omule ai cetățenii cerești;

Nu tremura!

Nu ești un cerșetor la poarta sa.

Porți chip de Dumnezeu

și-n cer ai un locaș

căci lui Hristos Isus Îi ești urmaș;

ai dobândit pe veci viața vie

și moștenești cu El a Lui împărăție.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website