Cu zborul fără vlagă, obosit,

Se-ntorc la cuib cocorii din cerșit,

S-au învârtit în cerc la nesfârșit

Și áripile li s-au veștejit.

Au fost udați în nopți cu ploi de stele,

Catargul lor s-a îndoit sub vele,

Li-s penele ca niște zdrențe rele

Și nori de plumb țes aer cu zăbrele.

Dar cine-i așteaptă cu patul făcut

Și cine va pune cocorilor scut

Când vremurile, poate, așa or fi vrut

Să semene-n zbor sămânță de lut?

ridică bariera grănicerul.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website