Se înveșmântă noapte-n dimineață

Iar bezna se topește în neant,

Se vor topi ghețarii de sub ceață

Și piatra va luci a diamant.

Dacă și deal și munte s-ar smeri

Și-ar slobozi izvoare limpezite

S-ar dezvăța el, omul, de-a muri

Căci s-ar hrăni cu pâinile-nmulțite.

Nu hainele ne înveșmântă trupul,

Căci trupul este doar o carapace,

Se crapă-n riduri viața, ca și lutul,

Și se coboară-n om eternă pace.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website