Atunci se înfioară muzele

Când sufletele se ating cu buzele;

Atuncea inimile se îmbrățișează

Când santinela dragostei rămâne trează.

Când vântul câmpia-și cutreieră

Albinele florile-și treieră,

În cupe nectarul coboară,

Arcușul se-ascute-n vioară.

Zefirul, cu vântul de mână,

Doinește din fluier la stână;

Din cer izvorăsc simfonii,

Pământul respiră și oamenii-s vii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website