Încă șchiopătăm și încă ne târâm

Pentru că suntem ocupați să ne urâm;

Până nu vom semăna cu Creatorul

Va suferi tot mai bolnav poporul.

Ne-asemuim mai mult cu cimpanzeii,

Cu haitele ce-și mușcă dumnezeii

Apoi ne-ntoarcem unde am ucis

Dar fără suflet viața s-a închis.

Între un prea târziu și prea devreme

Mai strigă îngerul: “Tu nu te teme

Popor îmbolnăvit de suferință,

Poți învia dacă mai ai credință.”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website