Aveam noi cumva ceva

înainte de-a avea?

atunci de ce ne zgârcim

din ce-avem să dăruim?

Tot ce am agonisit

este din ce am primit;

lăudăroșenia

ar spune că nu-i așa.

Răutatea și-mbuibarea

umple avarilor valea,

nesațul însă-i îneacă

și se-aleg cu piatră seacă.

Dăruind cu drag, mereu,

împrumuți pe Dumnezeu;

El umple de fericire

dărnicia din iubire.

El ne face-o provocare:

” Puneți -Mă la-ncercare!

veți vedea atunci că-n voi

voi ploua cu oameni noi”

Cugetul ce îți șoptește?

ia cântar și cântărește!

amintește-ți, ești făcut

dintru-n pumn uscat de lut.

Duhul care ne-a-nviat,

din Duhul Său L-a turnat;

te numește fiu, și, iată,

tu să poți a-I spune: “Tată”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website