Nori albi, în corăbii cu vele de vânt

Vâslesc căre margini de cer;

Împing cu lopeți de păsări, pe rând,

În valuri, spre mal de mister.

În porturi vopsite-n culori-orizont

Adastă la cină cu regii;

Vin vești că-n tranșee, pe front,

Sparg oamenii tăblile legii.

Veșminte de seară cu nasturi de stele

Îmbracă în umbre tăciunii;

O! N-ar fi războaie și nici vremuri grele

De-am pune genunchi rugăciunii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website