Ne rostogolim prin anotimpuri

din vârful munților de piatră

spre mal de mare-nfuriată;

Ne răsfoiesc zile și ne citesc nopți

printre petale de floare și strugurii copți.

Mereu între piscuri și fum

renaștem din cenușă și scrum;

ne rostogolim, ne rostogolim,

spre cerul cu care curând ne-nvelim.

Și ce dacă trecem prin văi zgâriate,

prin lumi cufundate-n păcate?

din noaptea-nvierii aprindem lumină,

mormântul e gol și raiul grădină.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website