Chiar dacă toată dragostea de pe pământ s-ar topi,

când ar plânge femeia

lacrima ei ar încolți dragoste

și în urma ei ar înflori ghiocei.

Chiar dacă s-ar îneca oceanele cu mări

și corăbiile ar lâncezi la mal,

când femeia își va împrumuta năframa velelor

catargul va urma polaritatea stelelor.

Chiar dacă florile ar uita să înflorească

femeia nu va uita să zâmbească;

când sufletul ei se cerne în  vamă

femeia rămâne enigmă și mamă.

În fiecare zi e ziua ei,

o lacrimă i se oglindește în cercei,

i se prelinge pe obraz a smerire

spre inima ce-i bate a iubire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website