PAGINI

Categorii

O! Bietul om! O! Bietul om!

s-a încorsetat în genom

de spațiu și timp și materie,

între deșert și prerie,

între polul nord și polul sud,

când uscat și când ud.

Între naștere și bătrânețe,

pe poduri și podețe de tristețe,

se înconjoară de ziduri,

se spală cu riduri și ape uscate

și mușcă din fructe furate.

A uitat c-a fost prins la furat,

s-a ascuns în tăceri de răspuns,

a vâslit în potop pân’ la ultimul strop,

lângă păsări în stol, el și sufletu-i gol.

Vine ziua de apoi,

cum să se întoarcă în Eden?

corul de îngeri nu are refren

nu mai are o arcă, n-are unde se duce,

încotro s-o apuce?

Însă vine o vreme, omule nu te teme:

curcubeu de lumină, dintr-o mână divină

te cheamă la cină, în taină,

te-acoperă cu lunga lui haină

apoi îți dă aripi să zbori între stele și nori.

Nici un comentariu existent inca.