Într-un bazar aproape infint

lumea se scoate pe ea însăși la vânzare:

Pe o tarabă droguri ambalate

și droguri cântărite de duceri în ispite,

iar în față ei o mare mulțime,

în cea mai mare parte tineri,

așteptând la rând,

de mână ținând încheieturile morții.

De o parte și alta: mâncare otrăvită,

din spic până-n pită, din floare în fruct,

pe același cântar cu arginții furați

din inimi ispitite de vânzări oprite.

În mijloc: un fel de galere

cu muncă aproape forțată

și neremunerată, batjocorită de vătafi,

călcată pe cap de satrapi,

și o piatră de moară la care învârteau de zor

un fel de Samsoni cu ochii scoși.

Apoi: tarabe cu armate mercenare, de vânzare,

apărate de soldați fără mâini și picioare,

înrolate la apeluri de seară, să moară,

și strecurate în noapte

cu armamentul lumii în spate.

La fiecare masă închiriată:

control de la o lume birocrată,

amenzi pentru vânzări ilegale

de morcovi, ceapă și petrinjei,

de oameni cu mâinile goale însăși de ei.

Peste tot și în toate festivaluri în valuri de rock,

îndemnând la credință deșartă-n noroc,

și la târguri-talcioc de vechituri

numite producătoare de valori și culturi.

Înțesate de dănțăuși și trepăduși,

de uși zăvorâte de uși,

se așează la o poză de grup:

zăgazurile lumii se rup, vulcanii erup,

iar omul din carne și oase și sânge

începe târziu, da, prea târziu, a plânge.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website