S-au închis vămile la cele douăsprezece porți

de intrare în cetatea

cea cu douăsprezece temelii,

s-au închis pentru douăsprezece minute,

pentru douăsprezece ore,

pentru douăsprezece zile,

pentru douăsprezece luni

pentru doisprezece ani,

pentru douăsprezece secole,

pentru douăsprezece milenii,

pentru douăsprezece veșnicii.

Nimeni nu poate să între

și nimeni nu poate să iasă;

afară scrâșnesc din dinți întinații,

înlăuntru: o mare de suflete îmbrăcate în alb

și un tron alb

și pe el, Cel ce este,

și douăsprezece scaune de domnie

și doisprezece apostoli

și douăzeci și patru de bătrâni

cu douăzeci și patru de cununi pe cap

și patru făpturi vii

și toată oastea cerească.

La mijloc, Mielul;

Leul din seminția lui David,

Cel vrednic să rupă pecețile,

Cel vrednic să judece după dreptate:

pe mine, pe tine, pe el și pe ea,

pe noi și pe voi, pe ei și pe ele.

El citește numele din Cartea Vieții

și dă nume noi oamenilor noi,

celor născuți din nou în trup de slavă.

S-au închis vămile între lumină și întuneric,

între neprihănire și păcat,

între adevăr și minciună,

între veșnicie și iazul de foc,

pentru că a venit vremea

înnoirii tuturor lucrurilor.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website