PAGINI

Categorii

Am obosit trăind muriri necontenite

Și să plivesc în grâul ce nu aduce pite;

Potecile ce urcă și nu au coborâș

Sub sârme înghimpate parcă le urc târâș.

O singură urcare ne poate înălța:

Din patria de jos, spre, Doamne, Țara Ta;

Ne rânduiești cărări ce urcă de la cruce,

Pune-l pe om pe ea și-ajută-l a se duce.

Dacă-i olog și șchiop, Tu, dă-i din nou picioare,

Dacă e după gratii, să-l scoți din închisoare;

Dacă e orb și surd, dă-i văz și fă-l s-audă,

Ridică-l, dacă doarme, de pe mantaua-i udă.

Și dacă obosește, coboară-Te în el,

Du-i pâine și du-i vin din jertfa de la Miel;

De-ar fi să nu asculte, Tu, rânduește-i pace

Și încă îl mai iartă, căci nu știe ce face.

Nici un comentariu existent inca.