Oare, apele cine să le adape

atunci când sunt însetate?

deșertului cine să-i semene uscat

atunci când încolțește nisipul crăpat?

Pe nori, se va găsi cineva să-i plouă

atunci când se dezbracă dăruindu-ni-se nouă?

vântului cine să-i facă respirație

între sistolă-diastolă și recreație?

Apusul de soare cine să-l pună-n tablou

înainte de a se prinde culorile-n lasou?

cum de s-au născut vânturi din boare

și fără de aripi, cum învață să zboare?

Între cercurile polare și cercul ecuator

încă se întind meridiane între suspin și fior,

topindu-și calotele de piatră și gheață

inima pământului rămâne în viață.

După șase zile de creație

Dumnezeu a făcut o zi de sabat;

i-a făcut omului respirație

și omul, în ziua de Paști, a-nviat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website