Mi-e milă de cuvintele care tac în iatac

înghesuite sub coajă de pite,

vândute în târg că nu dau în pârg;

mie-e milă de cuvintele

care se târâie și zgârâie

cu ghearele, ca fiarele.

Le vindec cu ierburi de leac,

le curăț, le spăl, le îmbrac

și fac la poli și antipod

cuvintele, capăt de pod.

Să treacă prin ele cohorte de stele,

venid din lumină

spre sufletul care suspină

și inima care iubește

când însuși Hristos la ea Se oprește.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website