Plângeți noaptea cu lacrimi de umbre
să nu se vadă,
plângeți ziua cu raze de soare,
iarna să plângeți cu zăpadă
iar toama, cu sâmburi de fructe.

Plângeți din vârfuri de munte
cu râuri, spre mare,
plângeți pe cer cu păsări călătoare;
plângeți după copiii
care plâng după părinți,
faceți iazuri din lacrimile fierbinți!

Lacrimile nu sunt dulci:
sunt sărate și amare,
ar trebui adunate în pahare
și cu ele udate inimile de departe,
și cărările care întorc plecările.

Lacrimile sunt izvoarele care nu seacă,
uneori fântânile nu ajung până la inimă,
iar cumpenele, pentru a se adăpa,
se pun în genunchi numai în fața lui Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website