Gospodăria ăstei țări
se numește România;
vecinii îi mută mejda
după bunul lor plac
și oamenii tac
iar dregătorii dorm adânc
în vreme ce pruncii puri plâng.

Gardul ei, aplecat-dărâmat,
putrezește a neîntremat
iar cărările din ogradă
se-neacă în noroi și zăpadă.

I-au năpădit buruienile rănile
spinii și scaieții, zorii dimineții,
îi cade zugrăveala pe gleznă,
aprinde lămpașul cu beznă.

Gospodărie, oare unde te-am pus?
la care anunțuri cu prețul redus?
în învălmășelile din iarmaroc
te văd așezată la rând de ghioc.

Peste numele tău aruncă-se zaruri
corabia-ți spartă se-neacă la maluri,
desculță, flămândă, cerșești pe la porți,
pe creștet ce aură porți?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website