Nesăbuită lume de condens
Aluneci pe un drum în contrasens
Între alegerea de-a nu mai fi
Și-mbrățișările de a iubi.

În fiecare zi alegi căderea
Și lacrima și plânsul și durererea
Și nu oprești războaiele din tine,
Plâng brazii tăi cu lacrimi de rășine.

Și lăcrimează ploile în nori,
Sughiți după zenitul din condori,
Îți scalzi în ape necurate trupul
Te însoțești cu groapa și cu lutul.

Spre ce abisuri oare te îndrepți?
Te strigă oamenii și nu-i aștepți:
“Intoarce-te la ziua învierii!
“Orice” alt drum va fi sortit durerii.”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website