Ce lumânări rămân aprinse
În munți cu vârfurile ninse,
Acolo unde se dau lupte
Cu flăcări înghețate, rupte?

Poate doar lacrima de ceară
Din vârf de munte, se coboară
Îmbrobodită în cojoc
Purtând la sân vlăstar de foc.

Vărsând sămânță de lumină
În inima care suspină
Aprinde foc în rug, ce, iată,
Nu se va stinge niciodată.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website