Un vânt răsucește-n tornadă,
Burghiu, ca o haită de pradă
Sar șpanuri din resturi de sori
Când trenuri ciocnescu-se-n nori.

Furtuna își deapănă mitul,
E semn că începe sfârșitul,
Sfârșitul de timp, sfârșitul de lume,
Oceanul e plin de valuri și spume.

Iar lumea e oarbă și plină de ea,
Oloagă, mahmură și grea;
Nadirul atinge zenitul,
Câți oare din noi mai prind asfințitul?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website