Dacă tânjește viața să urce pe munte,
e semn că vrea să respire aer curat
mai aproape de nori, mai aproape de stele,
că vrea să se spele în ape curate,
neinundate de lume mâloasă
și lume păcătoasă.

Atunci se destupă izvoarele
și se trag zăvoarele peste moarte;
este dată piatra la o parte:
din cer, o solie arată mormântul
din care învie Acel ce pământul
îl varsă în steaguri cu flamura arsă.

S-a dus habitatul cel tern,
pășim pe tărâmul etern;
cohorte de oameni, în haine de in,
din văi de-ntuneric tot vin , și iar vin;
o poartă se dă la o parte:
începe viața cea fără de moarte.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website