Dacă am avea în loc de picioare, rădăcini,
Nu ne-am altoi în butuci străini
Ci am găzdui, mai mult, printre ramuri,
Colinde de prunci la frunze de geamuri.

Am sădi în pământ românesc
Păduri și livezi care cresc
Sprijinind neamului ăstuia orizontul,
Căci, Doamne-i cutremur și rupe-se frontul.

Și tremură carnea și sufletu-n noi
Că vin viituri și hoarde, puhoi,
Și vin legiuni cu lege proscrisă
Din funduri de iaduri trimisă.

Chem neamul să stea în picioare,
Să are la granița țării răzoare,
Să-și pună din nou grănicer
Pe Cel ce iubește și vine din cer.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website