Ție, bob de zi,
ce îți trebuie să te începi
mereu și mereu cu dimineți
și să te stingi în fiecare apus de soare?

Mi-a fost greu să-nțeleg jertfa ta
până când, peste noapte,
mi-ai visat gândurile
și atunci m-am trezit fericit
că tu vegheai la căpătâiul meu cu îngeri.

Da. Peste noapte eram
cealaltă parte a ta,
dar nu știam, pentru că,
nu-i așa, tu mă vegheai
și eu dormeam.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website