PAGINI

Categorii

Au vrut să zidească în vânt
și furtuna le-a spulberat schelele,
au vrut să rezeme pe pământ
cerul și ploaia și stelele.

Au săpat gropi închiriind morminte,
au asudat între spini și mărăcini,
au plătit truda în oseminte,
dezrădăcinați, au ajuns străini.

S-au oprit lângă mări înspumate
și n-au trecut pe sub ele;
niciodată nu s-au lepădat de toate
păcatele lumii rebele.

Din stânci cu izvoare curate
n-au vrut, în genunchi, a sorbi,
cârpesc încă lumi sfârtecate
și n-au învățat a iubi.

Au vrut să se-așeze pe tronuri de slavă,
așa cum, cândva, S-a pus Lucifer;
ajunsu-i-a focul Sodomei, cu lavă
și-au inimi de piatră și fier.

În arii aride sămânță au pus
dar nu le-au păzit de neghină;
când secera-n mână lua-va Isus,
cu Domnul, câți oare mai sta-vom la cină?

Vorbesc despre “ei”, acei oarecare?
ba, nu: despre mine și tine și noi;
mai stăm în picioare sub soare
cât încă pământul nu-i tot un noroi.

Nici un comentariu existent inca.