PAGINI

Categorii

Nu rănile din trup ne dor
Ci cuiele și șanțul lor
Și sulița înfiptă-n coastă
Și spinii din viața noastră.

Nu lacrimile au izvor
Ci porțile fără zăvor
Pe care intră rătăcirea
Să mintă și să-nșele firea.

Furtunile aduc prăpăd
Orbindu-i pe acei ce văd
Și ară-n miezuri de păcate
Cu fulgerele cumpărate.

Oameni cu fețe văruite
Scobesc morminte părăsite
Bolborosind neîncetat:
“Oare, de ce n-am înviat?”

Dar cine să le mai răspundă
Celor ce-n beznă se afundă?
Rătăcitorii prin pustiu
Suspină, plâng, dar…prea târziu.

Nici un comentariu existent inca.