Salcia își pleacă ramurile
peste luciul apei,
a reverență,
spre a-i mulțumi
că îi adapă rădăcinile.

Taina acestei iubiri
se tălmăcește
când vântul împarte povești
celui ce sunt
și celui ce ești,
celor ce mâine se vor săruta,
plângătoare salcie,
sub tăinuire ta.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website