Dăm vama acelor ce vamă ne cer
Dar nu dăm pământul pe cer,
Dăm prea mult din viață risipei
Și nu gustăm sâmburii clipei.

Prea mult ne-mbrăcam în haine furate
Și hainele albe rămân nespălate
Ființa topește-se toată
Dar inima încă-i de piatră.

Din târg și talciocuri furăm vechituri,
Furăm din păduri uscături;
Uităm să-nverzim lângă cruce
Și drumuri se frâng la răscruce.

Pășim dinspre cușcă spre cușcă,
Cerneala din biblii se uscă
Căci nu am gustat din Cuvânt
…Țărâna se scurge-n pământ.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website