Când seninul de pe cer
Se descoase de mister
Dau să prindă aripi norii
Și să legene condorii

Între crestele de munte
Și mirarea de pe frunte.
Când în vânt cuibăresc șoapte
Și în ramuri fructe coapte

Între lună și-ntre soare
Curge binecuvântare
Și se-aude cor de pace
Dinspre paradis încoace.

Peste bruma vieții mele
Clădesc schele peste schele
Peste pragul de-efemer
Să deshid ușa la cer

Când firul vieții s-a ros
Trec prin crucea Lui Hristos.
Între lumină și noapte
El o ia și-o duce-n spate;

Eu mă înfior spre sânge
Când pentru mine se frânge
Și, deși n-am meritat,
“M-a murit” și m-a-nviat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website