Între litera strâmbă și cratimă
oceanele lumii se clatină
și nu mai dau sensuri vapoarelor
și nici combustibili motoarelor.

Între suflarea de vânt și cuvânt
furtunile nasc pe pământ
tornade ce rod temelii
și varsă potop de urgii.

În drumuri cu piedici, pe jos,
umblările fără Hristos
sunt doar rătăciri și himere
prin viețile-așa efemere.

Pe drumuri păzite de duh
ard focuri în brațe de rug
în față și-n spate-s făclii
iar cei care umblă sunt vii.

Și vii suntem noi
și vii sunteți voi,
trecut-am de-a lumii enclavă,
ne-ntoarcem acasă în slavă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website