Au lunecat munții de sub piscuri,
ghilotinați și retezați de discuri;
prea au umblat cu capul în nori
și acum pribegesc prin strâmtori,
cu sufletul gol și nevindecat
ajung la ocean înghețat.

Privind întristați la vârf de aisberg
izvoare-s lacrimi ce parcă se șterg
iar ecourile munților de altădată
tușesc a răceală-nfundată.

La poale de munte și mal de ocean
izvoare-nghețate înoată-n lighean;
în trup de păduri cresc ramuri de cumpene:
titanii pământului se târguiesc
cu titanii apelor,
unii să vândă, alții să cumpere.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website