PAGINI

Categorii

Ultimele poezii postate

Ultimele comentarii

Informatii blog

Am scormonit țărâna
pentru a pune în ea sămânță
și mai târziu m-a hrănit.

Am scormonit țărâna
dăruindu-i un puiet
și mi-a umplut cămara cu fructe.

Am scormonit țărâna
în căutarea de izvoare
și ea mi-a potolit setea.

I-am străpuns țărânei crusta
și mi-a dat cărbune și petrol
și aur și argint.

Am răscolit țărâna
spre a-mi încorseta o temelie
și mi-a găzduit o casă.

Am răscolit țărâna
și a rămas o groapă
care vorbea:

“Tu ești fratele meu, lutule,
te aștept de o vreme
să te întorci acasă”.

I-am răspuns că îi voi preda lutul,
dar m-a înfiat Dumnezeu
și am cetățenie în cer.

Fă, pământule, ce vei voi
cu țărâna și lutul,
ne vom întâlni iarăși:

Tu, pământ nou,
eu, născut din nou,
din apă și duh.

Restul este amintire
a țărânei despre țărână
și un vis al întrupării în slavă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment