În lumea agitată care strigă
fierb țipete și răgnete-n derivă,
am învățat să tac asurzitor
sfărmând război de tunete în nor.

Se uită tulburată și pieziș
când lunecă-amețită-n grohotiș
întinde-și mâinile a disperare
neajungând colacul de salvare.

Atuncea tunetele și furtuna
se războiesc cu soarele și luna;
dau lumii leacurile de durere:
infuzie în marea de tăcere.

Apoi aștept tăcut și gânditor
la porțile de liniște și dor;
îngenunchez pe pragul de suspine:
Isus Hristos murit-a pentru tine.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website