Tu, cel ce ajungi să trăiești
povești cu vieți trecătoare,
să nu te-nspăimânți ori bocești
când vine sfârșitul să-ți dea sărutare.

E numai un prag, doar atât,
pe care îl trecem din lume
când lutul în lut coborât
în cartea din cer își scrie un nume.

Nădejdea că treci Rubiconul
e semn că primești liberare;
dincolo de poartă e Domnul
ce dă veșnicii prin răscumpărare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website