Se târăsc bărci cu ramele stricate
Printre curenți cu ape-nvolburate,
‘ Nainte și -napoi se cască hăul
Și râul e tăiat cu fierăstrăul.

În bărci nu se mai urcă barcagii
Căci mulți sunt prea bolnavi ori nici măcar nu-s vii,
Așa că bâjbâie doar amatorii
Să mai atingă țărmul împreunat cu zorii.

Ce e mai trist că noi suntem în barcă,
Nu-i nici un loc unde să se întoarcă;
Suntem tot mai aproape de cascadă
Și gura ei se cască după pradă.

O fi un vis, ori e realitate?
Cine ne leagă mâinile la spate?
Lăsați-i pe nebuni să navigheze!
Voi mergeți la Isus să vă boteze!

Căci Iordanul încă poartă apă
Din care lumea-ntreagă se adapă
Și la Golgota a vărsat izvor
Să dea etern viață, tuturor.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website