Ce vânturi mușcă hălci carnale
Din vela ancorelor tale?
Și cum să se deschide largul
Când nu ți-ai ridicat catargul?

În sălile de tribunal
Se-ndoaie punctul cardinal
Și scormonind în constituții
Să-nceapă să vorbească muții.

Vapoarelor, n-aveți a plânge
Cât n-aveți ancore în sânge
Iar valurile ridicate
Au maluri rupte și crăpate.

Cu soarele se face troc
Să pună lemne verzi pe foc
Iar ploile să-nmoaie jarul
Cât umplu jertfele altarul.

Vântul și vela și catargul
Apropie de țărmuri largul
Când înserarea își coboară
Saci plini cu stele către moară.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website