Peste aleile din om
Viscolesc frunze de sub pom
De când Adam și de când Eva
I-au furat fructele și seva.

Dar marea valul și-l despică
Să scoat un popor din frică,
Apoi va prăvălit ocean
Peste vrăjmașul egiptean.

Când, adunându‐și toată liota
Răstignitorii la Golgota
Și astăzi încă stau la pândă
Sorbind paharul cu osândă.

Oricum, în zori cântă cocoșii
S-audă moșii și strămoșii
Căci și cocoșii se trezesc
Atunci când trâmbițe vorbesc.

În visele neterminate
Au sângerat speranțe sparte
Și valuri de hemoragie
Stârpesc popoare în pustie.

Dar cei ajunși în Canaan
Au inimi de samaritean,
Trimit în lumi fior de vânt
Că Ierihonu-i la pământ.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website